Cum să învingem Furia?

Lerner (2018) ne oferă cu generozitate câteva sfaturi utile atunci când furia apare în viața noastră:

Exprimă-te când un lucru este important/ă pentru tine

Nu trebuie să ne ocupăm personal de orice nedreptate și iritare care apar. A trece cu vederea un lucru poate fi un gest de maturitate, dar este o greșeală să păstrezi tăcerea dacă prețul plătit este un sentiment de amărăciune, nefericire sau resentimente. Ne pierdem sinele atunci când nu ne susținem poziția în momente care sunt importante pentru noi.

Nu bate fierul cât e cald

O ceartă puternică poate purifica aerul unei anumite relații, dar dacă scopul este să schimbi un tipar înrădăcinat, cel mai prost moment pentru a te exprima este atunci când simți furie și iritare.Dacă simți că începi să te aprinzi în timpul unei conversații, poți spune întotdeauna: ”Am nevoie de puțin timp ca să îmi limpezesc gândurile. Hai să stabilim un alt moment în care putem vorbi mai mult despre acest subiect”. Distanțarea temporară nu este același lucru cu o retragere rece sau o ruptură emoțională.

Ia o pauză pentru a te gândi la problemă și pentru a-ți clarifica poziția

Înainte de a te exprima, răspunde la următoarele întrebări: Ce anume mă înfurie la situația asta? Care este, de fapt, problema aici? Unde mă situez? Ce doresc să realizez? Cine este responsabil pentru ce? Ce anume vreau să schimb? Care sunt lucrurile pe care le voi face și care sunt cele pe care nu le voi face?

Nu folosi tactica loviturii sub centură

Printre acestea se enumeră: culpabilizarea, interpretarea, punerea de diagnostice, etichetarea, analizarea, predicile și morala, ordinele și avertismentele, interogatoriile, ridiculizarea și lecțiile. Nu îl minimaliza pe celălalt.

Vorbește la persoana I

Învăță să spui: Eu cred; Eu simt; Eu mă tem; Eu doresc. O declarație autentică la persoana I spune ceva despre propria persoană fără să critice sau să îl culpabilizeze pe celălalt, fără să îl facă responsabil pentru sentimentele și reacțiile noastre.

Oferă atenție și evită declarațiile la persoana a I-a deghizate sau falsele declarații la persoana I: ”Eu cred că tu ai mania controlului și te concentrezi numai asupra propriei tale persoane”.

Nu formula cereri vagi

Aș vrea să fii mai sensibil la nevoile mele.” Spune-i celuilalt, concret, ce anume dorești: ”Cel mai bun lucru pe care poți să îl faci ca să mă ajuți este să mă asculți, pur și simplu. Acum chiar nu vreau sfaturi”. Nu te aștepta ca ceilalți să îți anticipeze nevoile sau să facă lucruri pe care nu le-ați solicitat. Nici măcar cei care te iubesc nu îți pot citi gândurile.

Încearcă să apreciezi faptul că oamenii sunt diferiți.

Ne îndepărtăm de relațiile fuzionale atunci când recunoaștem că există tot atâtea moduri de a vedea lumea pe cât de mulți oameni sunt. Dacă te cerți pentru a stabili cine deține adevărul, s-ar putea să ratezi ceva esențial. Existența unor perspective diferite și a unor moduri de reacție diferite de al tău nu înseamnă, neapărat, că unul dintre noi ”are dreptate” și celălalt ”greșește”.

Nu participa la dispute intelectuale care nu duc nicăieri.

Nu te supăra încercând să îi convingi pe ceilalți de ”corectitudinea” poziției tale. Dacă celălalt nu te ascultă, spune pur și simplu:Poate că ți se pare o nebunie, dar eu asta simt. Sau: Înțeleg că nu ești de acord, dar cred că noi vedem lucrurile diferit.

Recunoaște că fiecare este responsabil pentru comportamentul propriu.

Nu o învinui pe noua soție a tatălui tău pentru că nu ”îl lasă” să fie aproape de voi. Dacă te înfurie distanțarea dintre tine și tatăl tău, responsabilitatea de a găsi un mod nou de a aborda situația îți aparține. Comportamentul tatălui tău este responsabilitatea lui, nu a soției lui.

Nu-i spune celuilalt ce gândește, ce simte sau ce ”ar trebui” să simtă sau să gândească.

Dacă celălalt se înfurie ca reacție la o schimbare pe care ați implementat-o, nu îi critica sentimentele și nici nu îi spune că nu are dreptul să se înfurie. Este mai bine să îi spuneți: ”Înțeleg că ești furios/furioasă. Poate și eu m-aș înfuria, dacă aș fi în locul tău. Dar m-am gândit și aceasta este decizia mea.”

Amintește-ți că dreptul unei persoane de a fi furioasă nu înseamnă că celălalt este de vină.

Încercă să eviți comunicarea prin terți.

Dacă te înfurie comportamentul fratelui tău, nu îi spune ”Cred că mama s-a simțit îngrozitor când nu ai găsit timp să vii la masa de duminică.” În schimb, poți încerca să îi spui: ”M-am supărat că nu ai venit. Ești important pentru mine și chiar aș fi vrut să fii prezent.”

Nu te aștepta ca schimbarea să apară în urma unor confruntări rapide, scurte.

Schimbarea apare încet în relațiile apropiate. Dacă faci fie și cea mai mică schimbare, vei fi testat/ă de mai multe ori, până să devină evident că ”vrei cu adevărat lucrul acesta”. Nu te descuraja dacă ai dat greș de mai multe ori încercând să transpui teoria în practică. Este posibil să începi bine și apoi să dai greș când lucrurile devin prea intense. Abaterile din drum fac parte din proces, deci ai răbdare cu tine. Vei avea multe ocazii de a relua drumul…și de a mai încerca încă odată.

Cu preţuire,

Ramona Antonie
Psiholog Psihoterapeut
Cuplu, familie, copil

Resursă bibliografică:

H., Lerner (2018) – Dansul furiei – Ghid pentru femeile care vor să schimbe tiparul propriilor relații, București: Herald

Comments are closed.