Impactul pierderii unei relații prin divorț

Nimeni nu se gândește când ajunge în fața altarului alături de persoana iubită că într-o zi s-ar putea să ajungă în rândul celor divorțați în acord cu statisticile din ce în ce mai ridicate.

sursa foto: pixabey

Nici o persoană nu se simte amenințată de această posibilă suferință atunci când se căsătorește. Căsătoria îi aduce speranțe în suflet și promisiunea de fericire până la adânci bătrâneți. De aceea, parte din suferința care urmează unei despărțiri e cauzată de faptul că așteptările legate de relație nu au devenit realitate.

Să nu îți poți împlini visul de trăi fericit, ideal la care aspiră majoritatea persoanelor, este considerat un eșec teribil și multe persoane cred că nu își vor mai reveni niciodată, și uneori, fără un sprijin specializat din sfera consilierii prin suport psihologic, poate fi dificil de trăită durerea.

Conform Papalia (2010) finalul unei căsătorii, chiar și nefericite, poate fi dureros pentru ambii parteneri, și cu atât mai mult cu cât în cadrul căsătoriei sunt și copii. Problemele legate de custodie și vizite îi obligă adesea pe părinții divoțați să păstreze legătura, iar aceste contacte pot fi adevărate surse de stres.

Divorțul tinde să reducă starea de bine pe termen lung, mai ales în cazul partenerului care nu a inițiat divorțul și care nu se recăsătorește. În ceea ce îi privește pe bărbați, divorțul poate avea efecte negative asupra sănătății fizice și psihice sau a ambelor (Papalia, 2010). Femeile au o probabilitate mai mare decât bărbații de a se confrunta cu o scădere puternică a resurselor economice și a standardului de viață după despărțire și divorț.

Persoanele care au avut, sau credeau că au, o căsnicie fericită tind să reacționeze negativ și să se adapteze mai lent la divorț. Atunci când însă în cadrul căsniciei au existat conflicte și violențe mari, terminarea acesteia poate ameliora statusul mental și duce la starea de bine.

Un factor important în adaptarea la divorț constă în detașarea emoțională de fostul soț.

sursa foto: pixabey

Persoanele care se ceartă cu foștii parteneri sau care nu și-au găsit un nou partener sau soț resimt mai multă suferință. Separarea partenerilor nu reprezintă doar o etapă a consumării unei relații ci și un moment critic din viața unei persoane cu implicații majore și efecte psihologice pe viitor. În momentul unei astfel de decizii, fiecare partener se va orienta către altceva sau altcineva, în contexte de viață în care celălalt lipsește cu desăvârșire.

Viața socială activă, atât în perioada divorțului, cât și după aceea, este extrem de utilă. Noi prieteni, noi scopuri personale, noi activități sociale semnifică doar o parte din noul început al statutului de singur.

Însă, pe lângă noile perspective, rănile lăsate de fosta relație nu se vindecă așa ușor, ci au nevoie de timp în care să fie curățate, atent pansate prin sprijin de specialitate și consiliere psihologică sau un demers psihoterapeutic.

Efecte ale despărțirii întâlnite în practica curentă:

  • Despărțirea de omul alături de care ți-ai planificat o viață împreună poate avea ca efect lipsa încrederii în posibilitatea de a iubi o altă persoană, persoana poate deveni neîncrezătoare și sceptică în funcționalitatea relațiilor, și mai ales, în ceea ce privește modalitatea de rezolvare a problemelor care apar inevitabil în orice cuplu.
  • O posibilă prejudecată este credința irațională că toate femeile și bărbații sunt la fel. Persoana va fi incapabilă să ofere șanse unei alte relații din cauza temerii repetării dificultăților din trecut. Prin această generalizare irațională se lansează ipoteza unor profeții catastrofice și, inconștient, persoana dorește să verifice dacă în realitate aceeași situație se va repeta.
  • Dacă în cadrul căsătoriei disponibilitatea de a face compromisuri a fost ridicată, în orice nouă relație se va observa o reticență în face compromisuri și a renunța la propriile dorințe.
  • Teama de o nouă despărțire și de durerea asociată acesteia poate fi atât de puternică încât persoana va refuza să se mai implice în alte relații, chiar dacă o parte din ea și-ar dori acest lucru, frica de o nouă dezamăgire o paralizează emoțional și o poate transforma într-o persoană rece și detașată.
  • Atașamentul de fostul partener implică pericolul de a face comparații cu orice potențial nou partener. Semnificația psihologică ascunsă a acestui comportamnt este modalitatea prin care persoana caută în noul partener caracteristici ale fostului partner.
  • Pierderea relației de căsătorie se poate manifesta prin fuga în muncă și căutarea de satisfacții profesionale, interiorizare, lipsa bucuriei de viață, căutarea păcii interioare și decizia de a rămâne singur/ă pe tot restul vieții, echilibrul psihic fiind, de cele mai multe ori, profund perturbat.

O pierdere de acest fel, dacă nu este gestionată adecvat, poate transforma total persoana. În comunitatea terapeutică, această pierdere este cunoscută sub numele de tulburare de doliu complexă și persistentă.

sursa foto: pixabey

Suferința clinică este descrisă de Mayo Clinic ca fiind o stare cronică de jale intensă și prelungită, caracterizată prin senzația de amorțeală psihică, dor intens, iritabilitate, absența unui scop, depresie și neîncredere în oameni. Persoana este prinsă într-o pânză a regretelor continui, a mâhnirii și rușinii, viața fiind trăită fără bucuria și speranța unor momente mai bune.

 

Emoțiile sunt resimțite cu atât mai intens dacă persoana are tendința de a fi anxioasă și depresivă sau dacă despărțirea a fost o surpriză. Situația poate fi potențată dacă pierderea recentă vine pe fondul unor pierderi anterioare, lăsate nerezolvate și neprocesate corespunzător (Woodward Thomas, 2018).

Ceea ce este cert este faptul că timpul nu vindecă pierderea, ci pur și simplu, persoana învață să găsească modalități diferite de a-și umple viața cu alte activități.

 

Consilierea psihologică și intervenția psihoterapeutică, indiferent de abordarea teoretică, este recomandată și, în funcție de stadiul la care persoana se află, se stabilește un plan de intervenție specializat care oferă posibilități de a gestiona durerea, de a o conștientiza și înțelege, de a valida și normaliza emoțiile resimțite, de a-ți lua rămăs bun prin ritualuri specifice, de a putea aprecia părțile bune și mai puțin bune personale și alte partenerului, de a accepta responsabilitatea proprie la eșec, de a găsi noi căi de a face față situație, de a te adapta și ajusta la noua situație de viață.

Bibliografie

  • Fauré, C., (2017), Cuplul destrămat. De la ruptură la reconstrucția sinelui, Editura Niculescu, București
  • Ghiță, S., E., (2012) În spatele paravanului abuziv – perpetuarea rolului de victimă pe filon trasngenerațional, Editura Sper, București
  • Harway, M., (2005), Handbook of Couple Therapy, Editura John Willey&Sons, New Jersey, USA
  • Marcu, I., C., (2012), Iubirea, dincolo de luna de miere… Editura Sper, București
  • Papalia, D., Wendrokos Olds, S., Feldman, R., D., (2010), Dezvoltarea umană, Editura Trei, București
  • Woititz, J.,G., (2019) Intimitate zbuciumată, Editura Pagina de Psihologie, București
  • Woodwards Thomas, K., (2018), Despărțirea conștientă. 5 pași pentru a trăi fericiți după divorț, Editura Curtea Veche, București

Comments are closed.