Omul, Ramona, ce a creat Antonie Ramona Cabinet Individul de Psihologie
Orientarea mea către oameni vine din copilăria mea, când, fiind printre cei mai mici copii din familia extinsă, am fost mai degrabă un observator și un căutător al sensurilor. Voiam să înțeleg de ce se întâmplă anumite lucruri, de ce „oamenii mari” nu fac schimbări atunci când relațiile nu funcționează, iar simplul răspuns „Așa merg lucrurile, așa trebuie!” nu m-a mulțumit.
Astfel că, alegerea profesiei de a fi aproape de oameni, de a înțelege complexitatea umană, a fost naturală și am simțit-o ca fiind necesară, ca un dat, un scop al vieții mele.
Cred în relații armonioase, autentice și sunt, la rândul meu, ca oricare alt om, în diferite contexte de viață: parteneră, soție, mătușă, prietenă, soră, fiică, colegă, știind că, așa cum ofer eu atenție, susținere, respect, înțelegere, încredere celorlalți, merit să primesc în aceeași măsură.
În traseul meu profesional, am îmbinat, pe rând, cunoștințe din sfera psihologiei, sociologiei și asistenței sociale, informaticii, resurselor umane, lucrând și interecționând în diverse contexte și domenii profesionale care mi-au adus un plus de cunoaștere, dincolo de cea informațională. Am avut și oportunitatea de a întâlni oameni speciali, adevărați mentori, cărora le sunt profund recunoscătoare că mi-au ghidat cumva, conștient sau nu, traseul profesional, fiindu-mi modele de viață și determinare.
Am învățat că poți să faci orice îți dorești, că poți ajunge acolo unde îți dorești, atâta timp cât ești conștient de ceea ce poți face, dar și de ceea ce nu poți face, că mediul te poate modela, ajuta sau limita, că relațiile te pot ridica, dar și trage în jos, că poți alege ce e potrivit pentru tine dacă tu știi cine Ești și faci o muncă de descoperire interioară continuă.
În timpul meu liber, îmi place să călătoresc atât în zone urbane, cât și rurale, să merg pe munte, să simt acea conectare specială pe care o regăsesc mereu în liniștea urcușului pe un vârf de munte sau atenția specifică coborâtului în siguranță, să mă plimb prin păduri și să ascult liniștea, să observ copacii, să ascult păsările ori susuratul cristalin al unui izvor, să stau să citesc în liniște sau, pur și simplu, să observ valurile înspumate ale mării fără alte zgomete de fundal. Apreciez, în egală măsură, momentele de singurătate, precum și momentele cu oamenii dragi mie și încerc să găsesc un echilibru și timp pentru fiecare.