Mama și legătura emoțională cu copilul
Mama, cuvântul magic pe care orice copil îl rostește, mai întâi ca un gângurit, ma…ma..m…ama…mama, și continuă astfel, până este spus cu maximă concentrare, cu bucurie, supărare, tristețe sau chiar furie de către copilul mic ce învață încet, încet, să vorbească, în funcție de nevoile urgente și necesare.
Mama, acea ființă magică, care, prin alegerea ei, dă viață unui copil, creează acea legătură invizibilă ce se manifestă de-a lungul întregii vieți. Fără voința mamei de a naște acel copil, acesta știe, incoștient, că nu ar avea cum să supraviețuiască, să crească și să se dezvolte armonios, să devină un adult sigur și suficient de bun, atât pentru el însuși, cât și pentru ceilalți. Deloc întâmplător, faptul că bebelușii sunt atât de frumoși, drăgălași și cu priviri inocente atunci când se nasc. Activează în noi și oglindește, nevoia de a ocroti, așa cum noi înșine am avut aceeași nevoie când ne-am născut.
Pe măsură ce copilul crește, cuvântul mama încorporează, în mod natural, tonalități de iubire, de dor, de furie, de tristețe, de disperare, de căutare continuă, de deprimare, de amărăciune, întreaga gamă de emoții ce poate fi exprimată verbal și corporal în funcție de contextul de viață unde acel copil crește și se dezvoltă.
De aceea, pornind și de la cercetările din domeniul psihologiei dezvoltării, teoriei atașamentului, neuroștiințelor, teoriei sistemelor familiale, astazi, știm cu certitudine cât de importantă este relația mamă-copil în dezvoltarea armonioasă a acestuia, la fel cum lipsa mamei, ori a unei persoane semnificative care poate îndeplini un rol matern coreglator, poate avea efecte negative ce se pot manifesta pe durata întregii vieți a acelei persoane.
Importanța conexiunii emoționale, impactul ei asupra dezvoltării copilului și modalități de întărire a acestei relații speciale.
Se știe deja că, acea legătură emoțională cu altă ființă, atașamentul primar față de mama, reprezintă axa în jurul căreia gravitează întreaga noastră viață și, de cele mai multe ori, modul în care am relaționat cu persoanele de referință se va manifesta, ulterior, și la vârsta adultă. Unii specialiști din sfera teoriei atașamentului consideră relația de atașament ca ”un sistem imunitar psihologic” cu rol de protecție pentru momentele dificile și evenimentele cu impact puternic stresor din viața personală.
Foto: pixabey
Pe lângă nevoia de a fi iubit, ocrotit, crescut în siguranță și îngrijit, un copil are nevoie de a fi încurajat să exploreze, să cunoască lumea, să știe că poate să se întoarcă în orice moment la mama, baza lui de siguranță, unde poate primi refugiu și liniștire, conținere emoțională și organizare, practic, îi este alături și conține experiențele acestuia.
Mama, mai reprezintă și acele Mâini care te pot ajuta să te ridici când ai căzut, te ghidează să cauți, să explorezi, să înțelegi lumea, mâinile de lângă care pleci, fiind sigur că sunt acolo când te întorci, mâini care ocrotesc și oferă mângâire când totul pare înfricoșător.
Ce am descris mai sus, sunt nevoi firești și naturale pentru un copil, adică:
nevoi simbiotice – nevoia de a fi recunoscut ca unic, nevoia de a fi valorizat, de a fi căutat, de a fi ghidat, susținut, primit cu bucurie;
nevoi de autonomie – nevoia de a fi singur, de a fi pe cont propriu, de a te descurca singur, de a te baza pe corpul tău, de a te simți stăpân pe sine și emoțiile tale, de a te juca și exprima liber, nevoia de a fi unic și diferit, nevoia de a spune Nu și Stop – e suficient, nevoia de a decide pe cont propriu, de a alege ce e potrivit pentru tine însuți, nevoia de a te autoregla emoțional;
Atunci când nevoile copilului sunt îndeplinite în relația cu mama, sunt explicate, acceptate și înțelese, acesta va simți siguranță, bunăstare, încredere de sine, bucurie, satisfacție, în timp ce neîmplinirea acestor nevoi duce la frustare, vulnerabilitate, furie, durere, teamă, nesiguranță, preconcepția că lumea e un loc înfricoșător.
Impactul emoțional al lipsei mamei în dezvoltarea unui copil
Foto: arhiva personala
În lipsa elementelor de siguranță, încredere, iubire, acceptare, orice copilul ce este văduvit de aceste experiențe sănătoase de creștere, va dezvolta sentimente dureroase de sine, de inadecvare, o stimă de sine deficitară, stări depresive, sentimentul de a nu fi suficient de bun, dorit, iubit, frumos, înțelept, neîncredere în ceilalți și în avea relații, nesiguranță, neputință, anxietate și hipervigilență, dificultăți în sfera școlară și academică, capacitate redusă de a lua decizii, capacitate redusă de a înțelege consecințele propriului comportament, adicții (alcool, droguri, jocuri de noroc), perfecționism, workaholism, tulburări fizice și/sau mentale din sfera clinică, agresivitate față de ceilalți, agresivitate față de sine, tendințe suicidale, deschiderea față de comportamente de risc.
”Copiii și adulții care au trăit pierderi semnificative relaționale, traumatice sau cu potențial traumatic, sunt Speriați, Înțelepți și Așteaptă/ Speră că vor întâlni o singură persoană care îi va înțelege” spun autorii Kent Hoffman, Glen Cooper, Bert Powell, în cartea Raising a Secure Child, Circle Of Security Parenting.
Mi-ar plăcea să rămână cu tine, cititorule, ideea că mereu există speranță, că orice nevoie neîndeplinită în relația cu mama, ori altă persoană care a îndeplinit un rol matern în perioada copilăriei, poate fi împlinită, vindecată, într-o relație cu o persoană semnificativă, din viața de adult, față de care am dezvoltat un atașament sănătos, ce poate fi ancoră pentru a ne fi îndeplinile nevoile simbiotice și de autonomie personală. E necesar să întâlnim o persoană cu un echilibru personal și emoțional bun, care să fie suficient de blând, puternic și înțelept, ca și noi să învățăm, la rându-ne, cum să fim blânzi, puternici și înțelepți atât pentru noi, cât și pentru copiii noștri.
Ramona Antonie,
Psiholog psihoterapeut specializat in psihoterapie sistemica de cuplu, familie, copil
Facilitator Program de Educație Parentală ”Cercul Siguranței” Circle of Security International
Surse bibliografie:
- Program Educație Parentală Cercul Siguranței, Kent Hoffman, Glen Cooper, Bert Powell
- Stahl, S. (2020) – Vindecarea copilului interior, București: Ed. Litera
- Dr. Forward, S, (2017) – Părinții toxici, Brașov: Ed. Divin
- Saltman, B., (2021) – Știința atașamentului, București: Ed. Pagina de psihologie
- Johnson, M., S. (2020) – Teoria atașamentului în practică, Terapia centrată pe emoții aplicată la indivizi, cupluri și familii, București: Ed. Trei
Articol creat de: Ramona Antonie, Psiholog psihoterapeut
Programari: 0726 955 853